Cronologie

  • 7 iunie 1873 – doctorul Denarowschi are ideea amenajării unui cazinou la Vatra Dornei, idee concretizată în raportul său înaintat baronului Pino.
  • 17 septembrie 1874 Denarowski a formulat o serie de propuneri cu privire la dezvoltarea băilor din Vatra Dornei. În aceste propuneri era inclusă şi cea care viza: “construirea unui cazinou al băilor…cu partea de jos din zid înalt, executat din lemn în stil elveţian, cu camere de conversaţie, restaurant şi cafenea“.
  • 1879 –  s-a accentuat din nou necesitatea construirii unui cazinou la Vatra Dornei, împaratul Franz Joseph a acceptat doar construirea unui stabiliment balnear, fapt rezultat din rezoluţia împăratului, pusă pe documentaţia înaintată de contele Falkenhein. Primarul Vasile Deac este cel care a obţinut aprobarea pentru edificarea unui cazinou la Vatra Dornei, în timpul audienţei sale la împărat. În ceea ce priveşte numele cazinoului, nu se poate afirma nimic referitor la acest fapt, fiindcă nu a fost denumit în niciun fel. A fost doar un cazinou balnear, dat fiind faptul că Vatra Dornei era o staţiune balneo-climaterică.
  • 1896-1898 – s-a ridicat Cazinoul din Vatra Dornei, fiind proiectat de către arhitectul şef al Curţii Imperiale Austriece, Peter von Brang şi finanţat de Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina.
  • 10 iulie 1899 –  a avut loc inaugurarea cazinoului, clădire emblematică şi monumentală în acelaşi timp.
  • 1936 – sub supravegherea inginerului Gheorghe Constantinescu, expert al fondului bisericesc pentru băile din Vatra Dornei, scena din sala de reprezentaţii a fost modificată. S-a supraînălţat, i s-a adăugat o fosă pentru orchestră şi s-a înlocuit planşeul din lemn cu unul din beton. Tot în acest an, în sala de spectacole şi în holul ei, s-au ridicat ziduri de compartimentare şi au fost dărâmaţi unii dintre pereţii neportanţi în scopul creării unor spaţii mai mari.
  • 1937 – s-au continuat lucrările, executându-se noi scări între nivelurile clădirii. Tot în acest interval de timp s-au refăcut terasele circulabile la nivelul podurilor prin restrângerea parţială a acestora. În sala de reprezentaţii şi pe holul ei s-a realizat un lambriu placat cu marmură de alun cu o înălţime de 1,40 m. În primăvara anului 1937, în spatele cazinoului s-a amenajat o terasă, cu orientare spre parc, care mai târziu a fost destinată pentru restaurant şi apoi pentru o cantină. Lucrările au fost executate în timp record de către Societatea “Granitul” din Cernăuţi. Toate aceste intervenţii, unele neavenite, au afectat considerabil aspectul iniţial al clădirii.
  • Între cele două Războaie Mondiale, Cazinoul Vatra Dornei a constituit loc de pelerinaj al Curţii Regale din Bucureşti. Excelenţa Sa Regele Mihai, în timpul vizitei la Vatra Dornei din anul 1998, s-a interesat în mod expres de acest Cazinou de care îşi amintea din copilărie.
  • În timpul celui De-al Doilea Război Mondial – clădirea cazinoului a făcut obiectul rechiziţiilor şi a fost folosită de armatele germane în scopuri militare. Cazinoul, hotelurile şi instalaţiile de băi au fost destinate spitalelor pentru răniţi.
  • Vara anului 1942 – după unele opinii, ar fi avut loc, în sala de festivităţi a cazinoului, o întâlnire a miniştrilor de externe din România, Germania şi Italia. După părerea unor bătrâni, contemporani cu evenimentul, la întâlnire ar fi participat şi mareşalul Ion Antonescu. Un fapt este cert însă, în timpul unor reuniuni militare, clădirea cazinoului era încadrată de puternice dispozitive de luptă, dotate fiind cu mitraliere şi aruncătoare de diferite calibre. În asemenea împrejurări, o largă arie teritorială din jurul cazinoului era supusă unor severe restricţii de circulaţie, iar posturile de luptă – române şi germane – se puteau întâlni şi acolo unde nu te aşteptai. Tot din aceleaşi surse rezultă ca mareşalul Antonescu a fost prezent de mai multe ori la Vatra Dornei.
  • 29 septembrie 1944 – pe la orele 3 dimineaţa, în timpul retragerii din Vatra Dornei a ultimelor unităţi militare germane, clădirea cazinoului, mai ales spaţiile interioare, a fost supusă unor importante acţiuni de distrugere.
  • 1945 (primăvara) – în condiţiile grele ale secetei şi ale foametei, Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a început lucrările de reparaţie la clădirea grav avariată de război.
  • 11 iunie 1948 – ca urmare a actului de naţionalizare, clădirea a trecut în proprietatea statului, s-au produs şi unele schimbări în modul de folosire al spaţiiilor. La terasa din spatele cazinoului s-a mai adăugat un tronson şi apoi întreaga încăpere a fost transformată într-o cantină de mare capacitate. Servirea suferinzilor sanatorizaţi se practica în sistem restaurant, adică la masă. Prin extinderea terasei a dispărut fântâna arteziană din spatele cazinoului, un obiectiv turistic de mare efect decorativ. Sala de reprezentaţii, care a servit şi restaurantului de lux din interiorul cazinoului, a fost destinată, în exclusivitate, acţiunilor culturale, mai ales pentru spectacole.
  • 1986 – până în acest an, sala de spectacole a polarizat acţiuni de mare anvergură şi de mare vibraţie culturală. După intrarea în funcţiune a Sălii de Festivităţi “Dorna” – aula primăriei – o parte dintre aceste acţiuni, cele mai semnificative, au fost preluate în noul cadru. În prima parte a anului 1986, clădirea cazinoului a fost renovată, iar strada dinspre râul Dorna s-a transformat în bulevard. Efectuarea lucrărilor de reparaţii capitale la această clădire monumentală era însă o necesitate de primă urgenţă. Întârzierea executării unor asemenea lucrări s-a datorat lipsei posibilităţilor de finanţare. Mai ales că intră în discuţie şi aducerea clădirii la starea ei iniţială, adică resturarea sa.
  • 1987-1988 – între aceşti ani s-a creat o conjunctură favorabilă în acest sens. Sprijinul deputatului în Marea Adunare Naţională din acele timpuri a fost unul hotărâtor. Ca urmare, s-a dat curs executării proiectului de resturare a clădirii cazinoului. Resturarea monumentelor de arhitectură, clădirea făcând parte din patrimoniul cultural naţional, nu putea să fie proiectată decât de o unitate autorizată în acest sens. Proiectul, în faza sa definitivă, trebuia avizat de forul naţional abilitat cu protejarea monumentelor, inclusiv a celor de arhitectură. Fără respectarea acestor rigori prevăzute de legislaţia din acea vreme nu putea începe execuţia lucrărilor. Restaurarea avea ca obiect numai clădirea de bază, cea construită în 1898, adică cazinoul, nu şi terasa din spatele său, care a fost edificată între anii 1936-1937. Proiectul cu privire la executarea de lucrări la anexa cazinoului, mai ales la cele de extindere, trebuia să aibă la bază, obligatoriu, avizul aceluiaşi for naţional. Numai în limita restricţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare din acele timpuri puteau începe lucrările de execuţie şi la clădirea anexă. Odată începute, lucrările de execuţie trebuiau desfăşurate în limita unor maxime precauţii. Procedeul prin care s-a trecut la demolări masive şi la dezvelirea zidăriei pe suprafeţe întinse, nu s-a dovedit benefic pentru o clădire de o asemenea valoare. Sub administraţia întreprinderii Dorna Turism, tronsonul II al clădirii a fost demolat. În acest sens s-au turnat doar fundaţiile, iar la primul tronson au fost executate anumite lucrări la nivel structural.
  • 1989 – evenimentele din această perioadă au surprins şantierul în plină activitate. Odată instalate, noile autorităţi cu putere de decizie de la nivelul oraşului şi-au îndreptat privirea şi spre aceste lucrări de mare anvergură. Aşa că imprevizibilul s-a produs.
  • 1990 – Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională din Vatra Dornei, prin Hotărârea Nr. 5, din 29 martie 1990, invocând numeroasele solicitări ale locuitorilor din Vatra Dornei cu privire la menţinerea specificului de cazinou tradiţional şi faptul că proiectul nu ar corespunde acestor cerinţe, a hotărât sistarea temporară, începând cu data emiterii hotărârii, a lucrărilor de reparaţii capitale la cazinoul balnear din Vatra Dornei. În articolul secund al hotărârii se stipula necesitatea de a se trece la reproiectarea cazinoului în vederea redobândirii funcţiunii sale tradiţionale. Hotărârea a fost semnată în numele noilor autorităţi publice de preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională. Aşadar, lucrările au fost sistate după puţin timp de la emiterea acestei hotărâri. Construcţia a rămas neutilizată după abandonarea lucrărilor, lucrări ce au fost executate pe baza proiectului întocmit de Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” – Bucureşti, pentru partea de arhitectură şi de C.I.T.P.I.E. – Bucureşti, pentru partea de structură de rezistenţă. Această documentaţie a fost avizată de Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice. Aşa se explică de ce, una dintre clădirile monumentale ale ţării s-a transformat treptat într-un fel de ruină.
  • După construirea SC Dorna – Turism SA, obligaţia reproiectării, dacă mai era cazul, şi a continuării lucrărilor de execuţie a căzut în competenţa acestei societăţi. Societatea însă nu a mai avut posibilitatea de a finanţa o astfel de lucrare. La insistenţa primăriei oraşului, ministerul de resort s-a delimitat net faţă de eventualitatea repartizării de fonduri în scopul continuării lucrărilor. În aceste condiţii, societatea s-a hotărât să concesioneze sau chiar să vândă clădirea cazinoului în starea în care se afla. Publicitatea, în acest scop, a făcut obiectul unor cotidiene din România şi de peste hotarele ei.
  • 29 ianuarie 1993 – autoritatea publică locală a iniţiat demersuri la Guvernul României pentru a transfera clădirea în administraţia primăriei oraşului. Era, de fapt, singura soluţie care mai permitea obţinerea unor fonduri de la nivel central. Premierul Văcăroiu, instalat în fruntea guvernului ca urmare a alegerilor parlamentare din toamna anului 1992, a dat curs unor investigaţii de specialitate în cel mai operativ mod. O comisie, formată din experţi în domeniu, s-a deplasat la Vatra Dornei pentru a constata la faţa locului starea în care se afla clădirea – monument. Clădirea, fiind lăsată în voia soartei, fără pază pe timp de noapte, a fost devastată în mare parte. Ca urmare a expertizei efectuate, s-a ajuns la concluzia că, în situaţia dată, singura soluţie rămânea preluarea clădirii în proprietatea statului şi apoi predarea ei în administrarea primăriei oraşului Vatra Dornei.
  • august 1995 – prin Hotărârea Nr 622, Guvernul României a consfinţit transferul clădirii. Consiliul Judeţean Suceava, anticipând posibilitatea transferului, a avansat, prin bugetul local, o sumă suficientă pentru terminarea lucrărilor de acoperire a clădirii. Pe această cale se urmărea stăvilirea influenţei distructive a factorilor atmosferici. Consiliul Local, atunci când s-a pus problema începerii lucrărilor, a considerat necesar să repartizeze suma pentru alte nevoi ale primăriei. Motivaţia rezultă şi din afirmaţia unuia dintre consilierii Consiliului Local care, adresându-se primarului oraşului, i-a spus: “Ne credeţi proşti? Cum am putea fi de acord să investim pe această cale capital electoral?”
  • toamna anului 1995 – la puţin timp după publicarea Hotărârii Guvernului, Primul Ministru Nicolae Văcăroiu a participat la o întâlnire cu reprezentaţii autorităţilor publice din zona de munte a judeţului Suceava. Consfătuirea a fost găzduită de oraşul Câmpulung Moldovenesc şi s-a desfăşurat într-o manieră lucrativă şi democratică. Primarul oraşului Vatra Dornei, folosindu-se de acest prilej, a ridicat, printre altele, şi problema finanţării lucrărilor de restaurare a clădirii cazinoului. Cu această ocazie, Primul Ministru a fost invitat să facă o vizită la Vatra Dornei, invitaţie care a fost acceptată. În acest context, favorabil pentru Vatra Dornei, s-a acordat pe loc suma de 700 milioane de lei, o suma destinată pentru executarea unor lucrări cu caracter de urgenţă la clădirea cazinoului. Suma, care între timp s-a mai redus, nu a fost deblocată însă. Probabil tot pe considerente politice, deoarece se apropiau alegerile locale din prima parte a anului 1996. Primarul nou ales, trebuia gratulat probabil cu această şansă, adică cu începerea lucrărilor de resturare a cazinoului. Banii s-au devalorizat în mare măsură, fenomen care s-a restrâns negativ tot asupra clădirii aflate în stare de ruină.
  • 1996 – S-a întocmit un studiu de fezabilitate de către Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Naţional Bucureşti, studiu ce a avut în vedere stabilirea funcţionalităţii generale a spaţiilor, inclusiv cu refacerea tronsonului demolat, cu scopul readucerii clădirii la destinaţia iniţială. Concomitent s-a elaborat şi proiectul tehnic, studiul istoric şi expertiza tehnică a structurii de rezistenţă, toate constituindu-se într-o documentaţie unitară. Documentaţia a fost vizată de Comisia Naţională a Monumentelor istorice. Guvernul a căzut, la rândul său, ca urmare a alegerilor parlamentare de la sfârşitul anului 1996. Vizita premierului Nicolae Văcăroiu, care se prefigura deosebit de fructuoasă pentru soarta cazinoului şi a oraşului Vatra Dornei, nu a mai avut loc.
  • 1997 – Firma Konsult Partner din Liechtenstein şi-a manifestat dorinta să investească în reabilitarea Cazinoului din Vatra Dornei aproximativ 12 milioane mărci germane, din care şase milioane mărci vor fi destinate dotărilor. Investiţia ar fi putut începe după ce Consiliul Local, care era proprietarul clădirii, ar fi adoptat o hotărâre de asociere cu firma Konsult Partner.
  • 1998-2002 – Cu finanţări asigurate de către Ministerului Culturii şi Consiliul Local Vatra Dornei s-au executat, prin contract cu S.C. RESTACO S.R.L. Suceava-Antrepriză Generală de Restaurare Monumente Istorice şi de Artă, următoarele lucrări:

                        – lucrări parţiale de consolidare fundaţii (piatră) şi elevaţie (cărămidă);

                       – refacere parţială, arce şi bolţi din cărămidă la subsol;

                       – acoperiş de protecţie provizoriu pentru întreaga clădire;

                       – acoperiş definitiv la foişor corp central (şarpantă, asterială, învelitoare tablă);

                       – dezafectarea tuturor instalaţiilor interioare (apă, canalizare, termice, electrice);

                       – demontare pentru conservare şi restaurare componente artistice (interioare, faţade şi acoperiş);

                       – eliminarea apei din infiltraţii prin sistem de drenare al întregului subsol;

                       – montare tâmplărie de aluminiu la ultimul nivel;

                       – faţadă nivel superior.

                       S-a cerut ca în cadrul lucrărilor de consolidare, restaurare şi punere în valoare a acestui obiectiv, să se acorde o importanţă deosebită refuncţionalizării clădirii, pentru integrarea acesteia în circuitul economic de afaceri şi turistic caracteristic zonei.

  • 2003 – în Studiul de Oportunitate pentru “Integrarea Cazinoului Vatra Dornei în circuitul turistic” se menţionează: Pentru oraş dar şi pentru întreaga Bucovină, starea monumentului arhitectonic cu valoare de simbol care se numeşte “Cazinoul balnear Vatra Dornei” constituie obiectivul prioritar al turismului dornean. Reintroducerea în circuitul turistic al acestei clădiri, considerată cândva simbol al Bucovinei, va conduce la îmbunătăţirea imaginii localităţii şi creşterea interesului turiştilor şi a investitorilor români şi străini pentru localitatea noastră. Reintroducerea Cazinoului în circuitul turistic este imperios necesar cu atât mai mult cu cât foarte mulţi turişti care sunt dispuşi să cheltuie sume mari de bani, şi- au exprimat regretul că la Vatra Dornei nu există un loc de distracţie, eventual o sală de jocuri şi o discotecă de nivel occidental. Punerea în funcţiune a cazinoului Vatra Dornei va dezvolta o nouă componentă a turismului dornean şi anume turismul profesional de afaceri, având în vedere funcţiunea sălii de conferinţe şi seminarii. În aceste condiţii, în 2003, prin Studiul de Oportunitate pentru “Integrarea Cazinoului Vatra Dornei în circuitul turistic”, consiliul local al municipiului Vatra Dornei este interesat în găsirea unui partener care să participe la executarea lucrărilor de refacere a Cazinoului, precum şi pentru exploatarea lui în timp: “Suntem dispuşi în abordarea oricărei alte variante, propusă de un eventual investitor, în condiţii legale şi reciproc avantajoase (inclusiv vânzare). În ce ne priveşte, ca proprietari ai acestui imobil, dorim orice fel de asociere cu parteneri străini, ca în cel mai scurt timp să finalizăm lucrările”.
  • 2004 – După ce Ministerul Culturii şi Cultelor nu a reuşit să aloce fonduri pentru restaurare, municipalitatea a încercat să găsească banii necesari salvării clădirii. Posibilitatea accesării unor fonduri europene prin intermediul programului PHARE 2004 (de reabilitare a infrastructurilor turistice) le-a dat speranţe dornenilor. Proiectul, în valoare de 5 milioane de euro, ar fi permis refacerea imobilului, dar o dată cu retrocedarea clădirii, acest lucru a devenit imposibil. Prin comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobilare care au aparţinut cultelor religioase, Cazinoul, clădirea Secţiei de Boli Infecţioase şi o alta aflată pe strada Runc au trecut în proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, respectiv a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. În aceste condiţii, Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei a decis desfiinţarea Fundaţiei “Cazinoul Vatra Dornei”. Aceasta a fost înfiinţată în 1998, la iniţiativa primarului de atunci, Ioan Moraru, avînd caracter non- profit, cu scopul de a găsi resurse financiare necesare restaurării şi consolidării cazinoului dornean. Retrocedarea imobilului a făcut inutilă activitatea fundaţiei.
  • 2007 – în acest an s-a vehiculat ideea că finanţatorul echipei de fotbal Steaua Bucureşti, Gigi Becali, ar fi interesat să cumpere clădirea cazinoului din municipiul Vatra Dornei şi terenul pe care se află acesta, tranzacţie care în final nu a mai avut loc.
  • 2008 – conform unui interviu oferit de primarul Ioan Moraru ziarului Monitorul de Suceava, un grup de investitori de origine arabă şi-au anunţat intenţia de a cumpăra monumentul istoric. Primarul din Vatra Dornei a mărturisit că, din discuţiile purtate cu investitorii respectivi, aceştia i-au spus că intenţionează să restaureze clădirea cazinoului, iar în spatele ei să construiască un hotel de cinci stele şi un restaurant. În interiorul cazinoului, a adăugat primarul, arabii i-au spus că vor să facă o sală de cinema, mai multe spaţii comerciale şi chiar un nou cazinou. Pentru clădirea cazinoului şi terenul aferent ar fi oferit în jur de 1,5 milioane de euro.
  • 2013 –  amplasat chiar în centrul staţiunii de interes naţional, aşa cum este numită pompos Vatra Dornei, cazinoul stârneşte indignare şi nedumerire în acelaşi timp. Dacă partea din faţă, dinspre râul Dorna, este acoperită cu o plasă care mai ascunde cât de cât „muşcăturile” necruţătoare ale timpului, în partea din spate, dinspre parc, imaginea este dezolantă. Schele care stau să cadă, bucăţi de acoperiş smulse, pereţi ciunţi de parcă s-ar fi tras cu tunul şi multă ignoranţă. Interiorul este la fel de trist. Din mare sală de bal nu se mai poate percepe spaţiul datorită schelelor. Câteva motive decorative au rămas pe ziduri amintind de fastul de odinioară şi cei patru îngeraşi din colţuri, sunt singurele elemente care mai păstrează vie amintirea celora care au trecut pe aici. Pe lângă acestea, laitmotivul zilelor noastre este gheaţa, prezentă atât pe pereţii de caramidă, croindu-şi “delicat” loc şi pe pardoseala zonei unde era odinioară salonul de recepţie al cazinoului, “protejând-o” cu un strat gros de 2 cm. Atât a mai rămas din gloria Cazinoului din Vatra Dornei.

Mai multe